Untul pamantului este o planta ce creste in general la marginea padurilor de la care se foloseste doar radacina. Aceasta are o culoare maroniu-negricios la exterior si alba la interior, cu o consistenta untoasa – de unde ii vine si numele, fiind partea plantei ce este utilizata medicinal.
In prezent, untul pamantului se foloseste doar extern, avand ca indicatii principale simptomele asociate bolilor reumatice.
Pe firul istoriei….
Cunoscuta de catre geto-daci sub denumirea de „brie-mare”, radacina de untul pamantului a fost folosita din cele mai vechi timpuri ca si produs antireumatic cu actiune rapida si puternica. Unguentul era obtinut prin razuirea rizomului si amestecarea sa cu grasime si era folosit in frectionarea zonelor reumatice dureroase.
“Planta femeilor batute”
De asemenea, radacina a mai fost folosita si impotriva vanatailor (din jurul ochiilor) fiind numita si “planta femeilor batute”, fiind clara referinta la efectele avute in cazul echimozelor si contuziilor, capacitate datorata compusilor care stimuleaza circulatia sanguina si grabesc vindecarea tesuturilor.
Bogatia in principii active
Preparatele pe baza de untul pamantului contin principii active benefice, precum: alcaloizi, glicozide, taninuri si saponine ce au rolul de a reduce inflamatia de la nivelul articulatiilor si al pielii.
Din cauza continutului mare de saponine, specia este considerata otravitoare si nu se foloseste intern in stare cruda. Totusi, bogatia in compusi activi face ca acesta sa fie un remediu eficient, cand este folosit extern, impotriva reumatismului, gutei si a altor probleme de natura inflamatorie.
Preparatele pe baza de untul pamantului sunt eficiente in incalzirea muschilor si in stimularea circulatiei periferice deficitare (prin masaj). Dupa una, doua saptamani, se simte o sensibila reducere a durerilor reumatice si o crestere a elesticitatii articulatiilor.