Sanziana este printre putinele plante, la care structura chimica nu justifica aproape deloc actiunile terapeutice observate experimental.
De acea multe din cartile de fitoterapie vorbesc putin si pe sarite despre proprietatile sale.
Din punct de vedere terapeutic, Sanzienele au in egala masura proprietati vindecatoare, de infrumusetare si chiar de imunizare fata de boala, justificandu-si prin aceasta renumele de planta magica.
Preparatele principale folosite în scopuri terapeutice sunt tinctura, ceaiul de sânziene, pulberea și maceratul la rece.
Compozitia chimica
Sanzienele galbene fac parte din grupul plantelor cu foarte multe proprietati vindecatoare, datorita continutului chimic divers, de la glicozide (luteolina, asperulina, quercetina), coloranti galbeni si rosii, taninuri, acizi organici, flavonoide, acidul citric, saponinele, glucidele, uleiul volatil, enzime de inchegare a laptelui si saruri minerale. Ca rezultat al studiilor fitochimice efectuate pe planta, s-a stabilit prezenta carbohidratilor, a compusilor care contin azot, a acizilor organici, a compusilor triterpenici, a carotenoizilor, a compusilor fenolici, a iridoizilor, a macro și a microelementelor.
Studii recente
Studiile farmacologice au aratat prezenta activitatii diuretice, intaritoare a capilarelor, antioxidante si antimicrobiene la speciile studiate de sanziene.
Si medicina stiintifica a efectuat experimente cu sanzienele. Rezultatele sale au fost urmatoarele:
- planta prezinta proprietati diuretetice
- a fost recomandata pentru studii clinice in epilepsie cu manifestari convulsive
- extractul apos de sanziene prezinta proprietati anticoagulante si antifibrinolitice
- tinctura de planta inhiba cresterea limfosarcomului Pliss cu 82%, creste concentratia de glicogen in ficat si muschi, si, de asemenea, reduce severitatea leucocitozei
- extractul apos-alcoolic ajuta la indepartarea pietrelor la rinichi.
Planta se foloseste din vechime si in medicina tibetana – pentru a trata pneumonia, bolile renale si sangerarile interne.